Simona Bisboaca, 32 de ani, a inventat elixirul tineretii

e9b0f857826ab994b1b1904c051bbf59_XL

Extractul din resturi de struguri, care întârzie îmbatrânirea, propolisul dizolvat în apa sau marmelada cruda sunt inventiile unei oradence de 32 de ani, care au uimit lumea stiintifica.

Simona Bisboaca este de profesie inginer în Tehnologia si Prelucrarea Produselor Alimentare, doctor în devenire si, asa cum spune ea însasi: “de curând, si cred, cel mai important: inventator”.

“Sunt un om care m-am nascut cu optimismul în suflet si poate si cu un dram de noroc mai mult ca altii, dar acesta este influentat de curajul si de actiunile mele, dar si de sustinerea din partea celor dragi.

Primii pasi pe drumul meu catre succes i-am facut prin anul trei de facultate, când am fost cu o bursa Erasmus în Italia, la Universitatea din Bologna (cea mai veche universitate din lume, înfiintata în 1088), unde am descoperit un domeniu urias de cercetare: înlocuirea unor aditivi alimentari cu potential toxic si cancerigen cu extracte vegetale si de unde m-am întors cu câteva idei care urmau sa-mi schimbe viitorul”, povesteste tânara inventatoare românca.

Opt ani de munca

Ideea Simonei a fost aceea de a crea un produs puternic antioxidant pe baza de sâmburi, pielite si rahis de struguri atent selectionati si a început o munca de cercetare uriasa, pe cont propriu, pentru gasirea metodei de a extrage si a stabiliza antioxidantii din reziduurile de struguri, într-o concentratie atât de mare.

“Am muncit aprope fara oprire vreme de opt ani la proiect, aveam un laborator acasa, unde încercam variante dupa variante, zeci si zeci de teste, iar pentru anumite analize mergeam la laboratorul facultatii.

Nu mi-a fost usor, au fost perioade în care nu ieseam din laborator cu zilele, vreme de vacante, de iesiri în oras, nici pomeneala; iar la un moment dat, a trebuit sa mai lucrez si în paralel, ca designer de interior, ca sa-mi pot finanta cercetarile, dar a meritat fiindca am reusit sa-mi înregistrez primul brevet de inventie care are la baza cercetarile din acea perioada, un produs unicat pe care l-am denumit Antioxi Vita si de care eram cu adevarat mândra.

Practic, aproape tot acest drum a fost pornit si urmat din pasiune, cu resurse materiale minime si enorm de multa munca, evident. Au fost momente când nu gaseam o anumita solutie tehnica, când ma gândeam nopti la rând doar la asta si când gaseam apoi rezolvarea, ca pe o revelatie, aproape ca nu-mi venea sa cred. Îmi spuneam mereu ca daca îti doresti ceva cu adevarat primesti, dar trebuie sa stii sa-ti doresti, iar când am ajuns la capatul cercetarii, când am avut în mâna produsul finit, am stiut ca este un lucru adevarat“, sustine Simona.

Lasa un comentariu