La doar 32 de ani, Simona Bișboacă a brevetat două invenții care sporesc șansele oamenilor la o viață sănătoasă. Produsele ei se regăsesc în farmacii și magazine naturiste din toată țara, iar pentru produsul finit și tehnologia folosită, Simona Bișboacă a fost medaliată cu aur și argint la Salonul Internațional de Inventică din Varșovia, unde a stârnit admirația celor mai prestigioși cercetători.

S-a născut în Zalău, a făcut liceul în Oradea, facultatea în Cluj. În 2010, s-a întors în Oradea. Modestă și muncitoare, mamă și soție, doctorand: cam așa o pot descrie cunoscuții. Pentru oameni, Simona Bișboacă era un simplu trecător. O priveau în ochi fără să știe că se uită la o femeie care le putea schimba într-o zi viața.
În noiembrie 2011, au auzit prima data de ea. Vuia presa că o tânără orădeancă a câștigat medalia de aur la Salonul Internațional de Inventică (3-5 noiembrie) de la Varșovia, eveniment ce marca împlinirea a 100 ani de la acordarea premiului Nobel pentru chimie Mariei Sklodowska Curie.
Simona Bișboacă inventase un antioxidant care ajută la buna funcționare a sistemului cardiovascular, la normalizarea glicemiei, a tranzitului intestinal, la rezolvarea problemelor cu colesterolul. Un antioxidant care are acțiune antibacteriană și antivirală și care îi ajută, printre multe altele, pe oameni să îmbătrânească mai încet și mai frumos, pentru că care are proprietăți care reduc îmbătrânirea celulară.
Simona Bișboacă mai brevetase și Propolis în apă, un produs premiat cu argint pentru metoda inovatoare prin care inventatoarea reușise să extragă esența propolisului în apă. Un produs tot 100% natural, care poate fi recomandat fără probleme copiilor. La salon au participat cercetători din peste 30 de țări, din Europa, Orientul Mijlociu şi Asia. Românca a luat medalia de aur și un premiu special din partea Asociaţiei Inventatorilor din Coreea de Sud pentru Antioxi Vita și medalia de argint şi un premiu special, oferit de către Asociaţia Asiatică pentru Invenţii şi Creativitate, pentru Propolis în apă. Brusc, pentru opinia publică, dintr-o anonimă, devenise o femeie de succes.

“Să nu faci umbră pământului degeaba!”

Cei care vorbesc cu Simona Bișboacă mărturisesc faptul că primele lucruri pe care le remarcă sunt optimismul și energia ei. Molipsitor de veselă și foarte modestă, inventatoarea începe cu un mea culpa. “Când eram elevă, nu am excelat cu nimic la școală, decât în relațiile cu colegii”, spune ea. Recunoaște însă i-a plăcut chimia foarte mult, în special orele petrecute în laborator. Așa se face că, deși se visase inițial un reputat medic stomatolog, Simona Bișboacă s-a decis pe ultima sută de metri să urmeze secția de Tehnologia şi Prelucrarea Produselor Alimentare, din cadrul Universităţii de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară din Cluj-Napoca. O urmăreau încă din adolescență două gânduri. Să facă bine celor din jurul ei și să realizeze ceva în viață. “Mi-am dorit tot timpul să nu fac umbră pământului degeaba”, spune Simona Bișboacă. “O altă dorință a fost să ajut oameni. Când m-am gândit la stomatologie prima dată, m-am gândit că pot face oamenii mai frumoși”, explică ea. Apoi s-a răzgândit și un timp a cochetat cu ideea că va ajunge inspector la Protecția Consumatorului.
În anul III de facultate, a luat decizia care i-a schimbat viața. Simona Bișboacă a avut șansa de a pleca cu o bursă Erasmus în străinătate la cursuri. A vrut Olanda, dar la insistențele unui profesor, a ales Italia.
“Am petrecut patru luni la Universitatea din Bologna. Am ales să studiez oenologia (n.r. știință care se ocupă cu studiul vinurilor și al produselor derivate din vin), aditivi și reziduuri în industria alimentară și microbiologie”, spune ea. “Mi-a plăcut foarte mult pentru că erau cursuri interactive. Am petrecut mult timp în laborator și ei au dotări avansate față de școlile noastre. Profesorii m-au plăcut pe mine, pentru că au fost uimiți de cum știu să mă descurc într-un laborator”, își aminește tânăra.
Destin sau nu, la cursul de oenologie Simona Bișboacă a văzut cum producătorii de vinuri italieni vin la laboratoare pentru a-și analiza produsele și pentru a determina standardul de calitate. Așa a aflat prima dată cum poate obține antioxidanți din vin. Și curiozitatea pe care i-a stârnit-o subiectul a fost de nestăvilit. “Am început să caut mai multe informații despre subiect, m-am oferit să supraveghez aparatele. Deja când m-am întors în țară, aveam o idee despre ce va fi lucrarea mea de licență”, își amintește inventatoarea.

Biroul de sub trepte

Simona Bișboacă s-a înhămat atunci fără să știe, la o muncă de cercetare care s-a întins pe perioada a opt ani de zile. “Mi-aduc aminte că unul dintre profesori nu mi-a recunoscut nota din Italia și m-am apucat să învăț din nou. Citeam despre polifenoli (n.r. – antioxidanți) care se regăsesc în vin și în struguri și mă întrebam ce se întâmplă cu antioxidanții care nu ajung în vin? Rămân în reziduuri și se pierd”, spune ea. Simona Bișboacă a aflat că, într-o perioadă, acele reziduuri erau folosite la furaje pentru animale, apoi nu au mai fost folosite nici măcar acolo. Întrebarea care o măcina era cum ar putea recupera antioxidanții din resturile aruncate. Dincolo de cursuri și de alte îndatoriri pe care le avea, tânăra profita de fiecare minut liber pentru documentare. “Aveam un birou sub trepte, fără geamuri. Mă închideam acolo și mă chinuiam la un calculator care nu avea conexiune bună la Internet. Studiam la lumina unui bec și nu mai știam de multe ori dacă e zi sau noapte”, rememorează ea.
O mică parte din invenția actuală și din tehnologia folosită a reușit să o creeze în timpul facultății. Lucrarea ei de licență a fost un succes. Tânăra a pus pe masa profesorilor un produs finit, chiar dacă nu era nici măcar pe departe cel pentru care și-a brevetat invenția.
Conștientă de greutățile vieții, inventatoarea a știut două lucruri. Că mai are mult de muncă pentru a-și atinge scopul și că avea nevoie de bani pentru a breveta o invenție și pentru a o lansa pe piața.
În paralel cu studiul, Simona Bișboacă s-a angajat și a ajuns să facă design 2D și 3D la o companie italiană din Cluj. Pentru că avea nevoie de bani, tânăra și-a folosit la maxim capacitățile tehnice și determinarea de care a dat dovadă încă din copilărie. În scurt timp, ajunsese să facă inclusiv proiecte de casă. “Tehnică am fost de mică, reparam prize, mă jucam cu cabluri. Design învățasem de la fratele meu. Am avut mereu în mine un anumit tip de curiozitate față de ce mă înconjoară. Și credința că totul se poate face”, spune ea. “Nu am spus niciodată nu pot. Am pus mâna să fac, până mi-a ieșit”, explică Simona Bișboacă.

Succes internațional

Pas cu pas, deși lucra și avea și o familie de care să se ocupe, căutările Simonei Bișboacă au început să dea roade. Înscrisă la doctorat, ea a reușit să-și continue și munca de cercetare în laborator, pe lângă cea de documentare.
Tehnologia de extragere a antioxidanților a reușit să o definitiveze în anul 2009. A brevetat-o și s-a înscris în Asociația Inventatorilor din România. “Atunci am vrut să mă apuc prima dată de producție. Pe vremea aia gândeam la scară mare și asta nu a fost bine”, susține Simona Bișboacă. “Nu am reușit să fac ce mi-am propus pentru că o afacere nu se face direct mare. Se face mică și se crește în timp. Pe vremea aceea nu știam că trebuie să ai răbdare și să aplici politica pașilor mărunți”, explică ea.
Un an mai târziu, tânăra a depus dosarul de notificare al produsului și a fost aprobat. În ianuarie 2011 a început producția.
“Produsul l-am promovat la târguri de profil, târguri bio sau de medicină alternativă, iar impactul a fost bun”, povestește aceasta. “În paralel m-am consultat tot timpul cu medici, cu farmaciști cu biologi”, susține tânăra.
Au apărut și primii oameni care să-i mulțumească pentru că se simt mai bine și primele comenzi directe. Lucrurile începeau să meargă. După ce a câștigat premiul cel mare la Varșovia, comenzile au explodat.
“Acum abia facem față comenzilor și căutăm soluții să ne extindem”, povestește inventatoarea. Și, bineînțeles, cercetările ei nu se opresc aici.
Simona Bișboacă este convinsă că nu există fericire mai mare decât să îți spună oamenii cât de mult i-ai ajutat.
“Dacă ar fi dau sfaturi, aș spune că în primul rând trebuie să faci bine celor din jur și să încerci să te bucuri de orice. Mie îmi place spre exemplu să admir norii”, explică orădeanca. “Când te apuci de o treabă, trebuie să o faci bine, asta să fie singurul tău gând. Niciodată să nu faci din bani un scop, banii sunt un efect”, crede ea. “Cel mai important este însă să-ți conturezi clar în minte ce-ți dorești. Acum mulți ani, am făcut un desen. Pe el era produsul finit, desenat în amănunt, cu etichetă cu tot. Sub sticluță scria: Locul I, cel mai bun inventator”, dezvăluie Simona Bișboacă. Pare de necrezut, dar visul ei a devenit realitate. Și vestea bună pentru oameni este că Simona Bișboacă mai are un desen…. 

“Sunt Alex și sunt curios”

Simona Bișboacă are o vorbă de duh: “Succesul nu vine niciodată singur”. În paralel cu munca și cu cercetarea, tânăra a găsit resursele necesare pentru a-și întemeia o familie. A luat lucrurile pas cu pas și le-a acordat importanța cuvenită. S-a căsătorit și a făcut un copil căruia i s-a dedicat în exclusivitate primii doi ani din viață. Și-a sprijint soțul în micile afaceri ale familiei și, atunci când criza și-a spus cuvântul, a decis să se întoarcă în Oradea. Tot de dragul familiei. “Aveam familia aici, de aceea m-am întors. Știam că în Oradea vom avea parte de sprijin”, spune ea. Astfel, tânăra a știut să se apropie la greu de cea mai importantă resursă a unui om. În Oradea, a reușit până la urmă să-și împlinească visul și a găsit echilibrul. Chiar dacă muncește foarte mult, Simona Bișboacă știe că timpul petrecut alături de fiul ei Alexandru este foarte important. În fiecare seară este mama care citește o poveste pentru copilul ei, copil care spre marea ei bucurie, a moștenit ceva important. “Alexandru este o fire foarte curioasă, ca și mine, de tot ce se petrece în jur. De altfel, el așa se și prezintă. Spune: Sunt Alex și sunt curios”.

Sursa: www.transilvaniabusiness.ro